Terminologie

De la Cartea munților
Salt la: navigare, căutare
abrupt
Perete stâncos, accidentat, foarte înclinat sau vertical. Termenul se folosește și pentru pantele puternic înclinate, dar accesibile (ex.: coborâș abrupt).
amonte
Spre izvor (în opoziție cu aval), în sens contrar curgerii apei.
aval
Spre vărsare (în opoziție cu amonte), în sensul de curgere al apei.
aven
Peșteră verticală, puț natural.
bazin hidrografic
Regiunea din care își adună apele un râu.
bâtcă
măgură
Porțiune mai înaltă, izolată, de pe o culme sau de pe o coastă a unui munte.
brână
poliță
Porțiune îngustă, de forma unei terase drepte sau ușor înclinate, formată de-a latul unui versant de munte.
căldare
circ
zănoagă
Depresiune circulară mărginită de versanți prăpăstioși, situată în zona înaltă a munților.
căsoaie
conac
Construcție simplă de lemn, cu o încăpere locuibilă și cu un grajd pentru iernatul vitelor în fânețele de munte.
cheie
Vale strâmtă între pereți înalți de stâncă.
cinegetic
Privitor la vânătoare, vânătoresc.
ciopor
Grup (turmă) de capre sălbatice.
circ glaciar
Depresiune circulară, având aspectul unui amfiteatru, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar, situată în zona înaltă a munților.
coastă
Versant, clină, pantă a unui deal sau munte.
de-a coasta
Mersul în lungul unei coaste, fără a urca sau coborî.
cumpăna apelor
Linie de separație a două bazine hidrografice ce coincide cu o creastă sau o coamă.
curmătură
portiță
Element geografic în formă de șa situat pe o linie de creastă și care, marcând punctul de minimă altitudine dintre două vârfuri, servește ca loc de trecere de pe un versant pe altul.
defileu
Vale îngustă și adâncă formată de o apă curgătoare în regiunile de munte.
dolină
Groapă în formă de pâlnie, rezultată prin dizolvarea de către ape a rocilor solubile.
dornă
Loc pe cursul unei ape, unde curentul de apă capătă o mișcare de rotație, formând o adâncitură și antrenând tot ce întâlnește acolo.
dungă
Separația dintre două circuri, zănoage sau căldări glaciare.
escaladă
Cățărare într-o zonă stâncoasă.
fisură
Crăpătură îngustă, într-un perete de stâncă.
genune
Prăpastie adâncă, abis
gol alpin
Zonă situată deasupra limitei superioare a pădurii, acoperită cu pășuni, tufișuri mărunte sau lipsită de vegetație.
greabăn
Parte mai ridicată din culmea unui munte.
grind
Ridicătură a fundului unei ape curgătoare mari care ajunge, câteodată, până la suprafața apei.
guanofosfat
Acumulare a fecalelor de lilieci.
iezer
tău
Lac de munte.
izbuc
Locul de ieșire a apei unui pârâu sau râu subteran ce curge pe un canal natural.
muncel
Munte sau deal mic, care constituie o treaptă mai coborâtă a unui lanț sau a unui masiv muntos.
obcină
Culme sau coamă de munte care leagă două piscuri și de-a lungul căreia se poate merge cu carul.
orografie
Partea geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea și studierea formelor de teren.
pas
Loc de minimă altitudine, aflat de obicei la cumpăna apelor, care servește ca trecătoare peste munte.
plai
Parte de munte mai puțin înclinată, acoperită cu pășuni.
Drum de munte, potecă.
platou carstic
Platou cu formațiuni carstice (peșteri, doline, avene, ponoare, văi oarbe etc).
polie
Depresiune carstică închisă, cu fund plat pe curge o apă care de obicei se pierde în pământ, dar care la viituri umple depresiunea, formând un lac temporar.
ponor
Loc de pierdere al unui curs de apă prin crăpături impenetrabile pentru om, situat de obicei la piciorul unui perete de calcar, unde scurgerea apei nu se face sub presiune.
pripor
Coastă de munte, pantă abruptă, povârniș, râpă.
relict
Specie de plante sau animale rare, păstrând intacte formele pe care le-au avut în trecut.
relief carstic
Relief specific regiunilor cu roci solubile (calcar, gips, sare), caracterizat prin platouri cu văi oarbe, chei, abrupturi, doline, polii, ponoare, sorburi, izbucuri, avene, peșteri etc, generate de acțiunea de dizolvare și de circulație a apei pe canale subterane.
runc
curătură
Loc despădurit întrebuințat ca pășune.
Poiană în pădure la munte.
smârdar
Bujor de munte (Rhododendron kotschyi).
sorb
Loc situat sub oglinda apei unde un curs de apă se pierde în pământ, scurgerea apei făcându-se sub presiune.
stalactite
Forme de depunere în peșteri a rocilor solubile ce atârnă din tavan ca niște țurțuri.
stalagmite
Forme de depunere în peșteri a rocilor solubile ce se ridica de pe podeaua peșterii.
șa
Porțiune mai joasă a unei culmi sau creste.
șleau
Drum natural, bătătorit de căruțe.
talveg
Linie de cea mai mare adâncime de pe cursul unei ape, firul văii.
tarniță
Culme sau coamă de munte în formă de șa.
terasă
Suprafață de teren în formă de trepte așezate la diferite înălțimi deasupra albiei unei ape curgătoare.
tinov
Mlaștină de turbă.
tisă
Arbore sau arbust rășinos, care poate atinge vârsta de 1000 ani, cu frunze în formă de ace moi, cu lemn tare și foarte prețios (Taxus baccata). Toate organele plantei sunt otrăvitoare.
vale oarbă
Vale închisă de un perete, la baza căruia se pierde apa.
văiugă
văioagă
Vale îngustă și puțin adâncă.
zadă
larice
Arbore rășinos, cu frunze lungi în formă de ace, cu lemn tare şi durabil, foarte preţuit (Larix decidua). Preferă locurile foarte vântuite, fiind un bun indicator al locurilor cu curenți puternici de aer. Caracteristic este faptul că e singura specie de rășinoase care pierde acele toamna.