Clasificarea traseelor de drumeție montană

De la Cartea munților
Salt la: navigare, căutare

Există două criterii separate de clasificare a traseelor utilizate în acest site: cel referitor la efortul fizic solicitat de traseu și cel referitor la dificultatea tehnică a traseului. Motivele separării lor țin de obiectivitatea informațiilor prezentate.

Efortul fizic

Efortul fizic este puternic influențat de condiția fizică a montaniardului, același traseu putând fi parcurs mai rapid sau mai lent de persoane cu nivele diferite de antrenament și rezistență. Pentru că nu se poate cădea de acord asupra unei unități de măsură unanim acceptate a efortului fizic, în Cartea Munților se utilizează un sistem de punctaj care dă o imagine obiectivă asupra traseului. Fiecare montaniard poate apoi să-și calibreze propriile forțe în funcție de condiția sa fizică: unii vor considera traseele de nivel C ca fiind dificile, alții vor considera că aceleași trasee sunt moderate ca efort.

Criterii de clasificare

  • Lungimea traseului
    • 0-2 km - 1 punct
    • 2-5 km - 2 puncte
    • 5-10 km - 3 puncte
    • 10-17 km - 5 puncte
    • 17+ km - 8 puncte
  • Diferența pozitivă de altitudine (urcare)
    • 0-200 m - 1 punct
    • 201-500 m - 2 puncte
    • 501-1000 m - 3 puncte
    • 1001-1700 m - 5 puncte
    • 1700+ m - 8 puncte
  • Diferența negativă de altitudine (coborâre)
    • 0-200 m - 1 punct
    • 201-500 m - 2 puncte
    • 501-1000 m - 3 puncte
    • 1001-1700 m - 5 puncte
    • 1700+ m - 8 puncte

Se însumează punctele obținute de traseu la fiecare dintre cele 3 criterii și apoi se aplică scala de efort fizic. Această scală nu folosește coduri de culori (de la verde-ușor până la roșu-dificil) tocmai pentru că este foarte subiectivă.

Scala de efort fizic

  • A: 3-7 puncte
  • B: 8-12 puncte
  • C: 13-17 puncte
  • D: 18-21 puncte
  • E: 22-24 puncte

Dificultatea tehnică

Dificultatea tehnică este un criteriu mult mai obiectiv, nedepinzând de subiectul (montaniardul) care parcurge traseul. Ea se referă la starea marcajului (care poate pune probleme tehnice de orientare în teren), la existența unor pasaje dificile (de tipul stâncăriilor, mlaștinilor sau a traversărilor frecvente de pâraie mari), precum și la existența unor pasaje expuse unde riscurile de accidentare sunt notabile (traversări pe marginea prăpăstiilor, brâne, cățărare liberă la limita inferioară a alpinismului, zone cu cabluri metalice, pante foarte abrupte, grohotișuri cu pericol de alunecare etc).

Criterii de clasificare

  • Starea marcajului
    • Stare bună - 1 punct
    • Izolat lipsește - 2 puncte
    • Lipsește sau e foarte vechi în mai puțin de 50% din lungimea traseului - 3 puncte
    • Lipsește sau e foarte vechi pe mai mult de 50% din lungimea traseului - 5 puncte
    • Necunoscută - 5 puncte
    • Traseu nemarcat - 8 puncte
  • Lungimea pasajelor dificile (stâncării, mlaștini, traversări frecvente de pâraie mari)
    • Nu există - 1 punct
    • Sub 500 m - 2 puncte
    • Între 500 m și 1 km - 3 puncte
    • Între 1 și 3 km - 5 puncte
    • Peste 3 km - 8 puncte
  • Pasaje expuse (brâne, cățărare liberă la limita inferioară a alpinismului, zone cu cabluri metalice, pante foarte abrupte, grohotișuri cu pericol de alunecare etc)
    • Nu există - 1 punct
    • Risc minor de accidente - 2 puncte
    • Risc moderat de accidente - 3 puncte (ex. La 3 pași de moarte, munții Făgăraș)
    • Risc major de accidente - 5 puncte (ex. brânele din Bucegi și Piatra Craiului)
    • Pasaje la limita inferioară a alpinismului - 8 puncte (ex. custura Sărății în munții Făgăraș)

Se însumează punctele obținute de traseu la fiecare dintre cele 3 criterii și apoi se aplică scala de dificultate tehnică. Pentru că criteriile sunt mai obiective, această scală folosește coduri de culori.

Scala de dificultate tehnică

  • A: 3-7 puncte (culoare verde)
  • B: 8-12 puncte (culoare albastră)
  • C: 13-17 puncte (culoare portocalie)
  • D: 18-21 puncte (culoare roșie)
  • E: 22-24 puncte (culoare violet)