Practicabilitatea traseelor și durate estimative

De la Cartea munților
Salt la: navigare, căutare

Parcurgerea unui traseu de drumeție montană este puternic influențată de condițiile meteo. Un traseu poate fi parcurs în 3 ore pe timp frumos, poate dura dublu sau mai mult în condiții dificile, cum ar fi ploaie puternică sau zăpadă mare. De aceea este important să cunoaștem care este practicabilitatea unui traseu (perioada în care este recomandată parcurgerea sa) și niște limite rezonabile de timp în care traseul poate fi parcurs la dus și la întors.

Practicabilitatea

Un traseu este teoretic practicabil în orice sezon, în măsura în care marcajele sale sunt vizibile, permițând urmarea potecii. Sunt însă numeroase situații în care această condiție nu este îndeplinită, mai ales pe timp de iarnă. Multe trasee care se desfășoară în zona alpină au marcajele plasate pe pietre, la nivelul solului, fiind imposibil de observat sub stratul de zăpadă. Astfel de trasee sunt nerecomandate iarna, din cauza pericolului foarte ridicat de rătăcire.

Alte trasee se desfășoară în zone de gol alpin cu pante foarte abrupte, unde iarna pericolul accidentelor prin alunecare sau al avalanșelor este foarte ridicat. Montaniarzii foarte experimentați cunosc semnele instabilității zăpezii și pot aprecia riscurile unei astfel de situații, dar cea mai mare parte a amatorilor de drumeții montane nu au experiența necesară pentru asemenea situații.

în concluzie, dacă un traseu nu este recomandat într-un anumit anotimp, aceasta nu înseamnă că este imposibil de parcurs, ci că necesită un nivel de experiență peste medie și că implică o serie de riscuri. Juridic vorbind nu există nici un text de lege care să interzică unui montaniard parcurgerea unui traseu pe propria sa răspundere, de aceea nici echipele Salvamont nu pot face decât recomandări. Decizia de a aborda un traseu într-o perioadă nerecomandată este în ultimă instanță responsabilitatea fiecărui montaniard. Cartea Munților încurajează o atitudine responsabilă și ponderată în luarea unor astfel de hotărâri.

Practicabilitatea traseelor este reprezentată în informațiile tehnice ale fiecărui traseu astfel:

  • Spring.png - traseul poate fi parcurs primăvara
  • Spring-off.png - traseul nu este recomandat primăvara
  • Summer.png - traseul poate fi parcurs vara
  • Summer-off.png - traseul nu este recomandat vara
  • Autumn.png - traseul poate fi parcurs toamna
  • Autumn-off.png - traseul nu este recomandat toamna
  • Winter.png - traseul poate fi parcurs iarna
  • Winter-off.png - traseul nu este recomandat iarna

Durate estimative de parcurgere

Durata de parcurgere a unui traseu este puternic influențată de condiția fizică a fiecărui montaniard și de condițiile meteo concrete. Ploaia, ceața, viscolul sau alte fenomene meteorologice pot schimba dramatic această durată. Nivelul de echipare poate crește și el durata de parcurgere - cu cât rucsacurile sunt mai grele cu atât deplasarea este mai lentă.

Duratele estimate de parcurgere care sunt prezentate în informațiile tehnice ale fiecărui traseu sunt, deci, subiective. În principiu aceste durate ar trebui să fie considerate ca reprezentând timpul necesar pentru parcurgerea traseului în următoarele ipoteze:

  • montaniardul este o persoană medie
    • circa 40 de ani, cu o stare de sănătate bună
    • fără abilități atletice speciale
    • capabil să urce 1000 m altitudine și să meargă 20 km într-o singură zi
    • fără probleme de hidratare sau de susținere a efortului prin alimente
  • echipamentul montan este adecvat și are o greutate rezonabilă
    • încălțăminte și îmbrăcăminte adecvate traseului
    • cântărește circa 10-12 kg
  • condiții meteo și de mediu sunt relativ favorabile
    • fără ploaie abundentă
    • fără ceață densă
    • fără zăpadă
  • orientarea și deplasarea nu pun probleme speciale
    • marcajul este bun sau există un track GPS
    • poteca nu e copleșită de vegetație

În cazul în care oricare din criteriile de mai sus se modifică, durata de parcurgere a traseului poate fi serios afectată. Este recomandabil ca fiecare montaniard să-și facă propria calibrare față de aceste valori, folosind ca reper atât duratele estimate de parcurgere a traseelor, cât și clasificarea de efort fizic redată pentru fiecare traseu în informațiile sale tehnice. În plus, informațiile despre clasificarea dificultății tehnice trebuie și ele luate în considerare la estimarea propriei durate de parcurgere a traseului.

În funcție de configurația traseului durata de întors poate fi sensibil mai mică decât cea de dus, dacă la întoarcere se coboară foarte mult. De asemenea, unele trasee montane se suprapun la început pe un drum forestier care uneori ar putea fi parcurs cu mijloace auto, reducând efortul de deplasare și scurtând semnificativ durata de parcurgere. Cartea Munților semnalează astfel de situații, dar nu le ia în considerare pentru estimarea duratelor de parcurgere.