Terminologie

De la Cartea munților
Versiunea din 29 noiembrie 2015 21:46; autor: Sorin Sfirlogea (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: ;abrupt :Perete stâncos, accidentat, foarte înclinat sau vertical. Termenul se folosește și pentru pantele puternic înclinate, dar accesibile (ex.: coborâș abrupt). ;amont...)

(dif) ←Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
abrupt
Perete stâncos, accidentat, foarte înclinat sau vertical. Termenul se folosește și pentru pantele puternic înclinate, dar accesibile (ex.: coborâș abrupt).
amont
Spre izvor (în legătură cu poziţia unui punct de pe cursul unei ape), în sens contrar curgerii apei.
aval
Spre vărsare (în opoziţie cu amonte), în sensul de curgere al apei.
aven
Peşteră verticală, puţ natural.
baltă
Pe Bistriţa, acest termen arată locul în care râul, fiind mai larg și cu o viteză de scurgere mai mică, are aspectul de apă stătătoare (apa „băltește”).
bazin hidrografic
Regiunea din care îşi adună apele un râu.
bâtcă
porţiune mai înaltă, izolată, de pe o culme sau de pe o coastă a unui munte. Sinonim cu măgură.
căldare
Depresiune circulară, mărginită de versanţi prăpăstioşi, situată în zona înaltă a munţilor.
căsoaie
conac
Construcţie simplă de lemn, cu o încăpere locuibilă şi cu un grajd pentru iernatul vitelor în fânețele de munte.
cheie
Vale strâmtă între pereţi înalţi de stîncă.
cinegetic
Privitor la vânătoare, vânătoresc.
ciopor
Grup (turmă) de capre sălbatice.
circ glaciar
Depresiune circulară, având aspectul unui amfiteatru, formată prin eroziune sau prin acţiunea unui gheţar, situată în zona înaltă a munţilor.
cârjoi
Cotitură a unui râu.
coastă
Versant, clină, pantă a unui deal sau munte.
de-a coasta
Mersul în lungul unei coaste, fără a urca sau coborî.
cumpăna apelor
Linie de separaţie a două bazine hidrografice ce coincide cu o creastă sau o coamă.
curmătură
Element geografic în formă de şa, de V, de portiţă etc. situat pe o linie de creastă şi care, marcând punctul de minimă altitudine dintre două vârfuri, serveşte ca loc de trecere de pe un versant pe altul.
dălcăuș
Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la cârma din spate.
defileu
Vale îngustă şi adâncă formată de o apă curgătoare în regiunile de munte.
dolină
Groapă în formă de pâlnie, rezultată prin dizolvarea de către ape a rocilor solubile.
dornă
lac adânc, subteran (în peşteri).
vîrtej, vîltoare, bulboană.
dungă
Separaţia dintre două circuri, zănoage sau căldări glaciare.
escaladă
Căţărare într-o zonă stâncoasă.
fisură
Crăpătură îngustă, într-un perete de stâncă.
genune
prăpastie adâncă, abis
Pe cursul unei ape, loc întins cu adâncime foarte mare.
gol alpin
zonă situată deasupra limitei superioare a pădurii, acoperită cu păşuni, tufişuri mărunte sau lipsită de vegetaţie.
greabăn
Parte mai ridicată din culmea unui munte.
grind
Mai ales pe râul Bistriţa, ridicătură a fundului stâncos care ajunge, câteodată, până la suprafața apei.
guanofosfat
Acumulare a fecalelor de lilieci.
hait
Baraj artificial pe apele de munte care se deschide la pornirea plutelor
Undă de apă formată prin deschiderea barajului.
iezer
tău
Lac de munte.
izbuc
Locul de ieşire a apei unui pârâu sau râu subteran ce curge pe un canal natural.
muncel
Munte mic (în raport cu cei vecini) făcând parte dintr-un șir de înălțimi asemănătoare.
nahlap
Undă, val, vârtej într-o apă curgătoare.
obcină
Culme sau coamă de munte care leagă două piscuri şi de-a lungul căreia se poate merge cu carul.
orografie
Partea geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea şi studierea formelor de teren.
pas
Trecătoare peste munte.
plai
Parte de munte, uşor înclinată, acoperită cu păşuni.
Drum de munte, potecă.
platou carstic
Platou cu formaţiuni carstice (peşteri, doline, avene, ponoare, văi oarbe etc.).
polie
Depresiune carstică închisă, pe fundul ei plat curge o apă care obişnuit se pierde în pămînt, dar care la viituri umple depresiunea, formând un lac temporar.
poliță
Brână, loc drept sau uşor înclinat, îngust de-a lungul unui versant de munte.
ponor
Loc de pierdere al unui curs de apă prin crăpături impenetrabile pentru om, situat de obicei la piciorul unui perete de calcar, unde scurgerea apei nu se face sub presiune.
pripor
Coastă de munte, pantă abruptă, povârniș, râpă.
purif
Zăgaz, cu loc de trecere permanentă pentru plute, construit cu scopul de a ridica nivelul apei pentru nevoile plutăritului.
ragilă
darac
Unealtă formată dintr-o scândură în care sunt înfipţi dinţi de fier şi printre care se trage lînă, cînepă sau in.
relict
Specie de plante sau animale rare, păstrând intacte formele pe care le-au avut în trecut.
relief carstic
Relief specific regiunilor cu roci solubile (calcar, gips, sare), caracterizat prin platouri cu văi oarbe, chei, abrupturi, doline, polii, ponoare, sorburi, izbucuri, avene, peşteri etc., generate de acţiunea de dizolvare şi de circulaţie a apei pe canale subterane.
runc
curătură
Loc despădurit întrebuinţat ca păşune
Poiană în pădure la munte.
schelă
(în plutărit, sens de port) Loc pe malul unei ape unde se întocmesc şi de unde pornesc plutele.
smârdar
Bujor de munte (Rhododendron kotschyi).
sorb
Loc de pierdere în pământ a unui curs de apă situat sub oglinda apei; scurgerea apei se face sub presiune.
stalactite
Forme de depunere în peşteri a rocilor solubile ce atîrnă din tavan ca nişte ţurţuri.
stalagmite
Forme de depunere în peşteri a rocilor solubile ce se ridica de pe podeaua peşterii.
șa
Porţiune mai joasă a unei culmi sau creste.
șleau
Drum natural, bătătorit de care.
talveg
Linie de cea mai mare adâncime de pe cursul unei ape, firul văii.
tarniță
Culme sau coamă de munte în formă de şa.
terasă
Suprafaţă de teren în formă de trepte aşezate la diferite înălţimi deasupra albiei unei ape curgătoare.
tinov
Mlaştină de turbă.
tisă
Arbore sau arbust răşinos, care poate atinge vîrsta de 1000 ani, cu frunze în formă de ace moi, verzi, otrăvitoare cu lemnul tare şi foarte preţios (Taxus baccata).
vale oarbă
Vale închisă de un perete, la baza căruia se pierde apa.
văiugă
văioagă
Vale îngustă şi puţin adâncă.
zadă
larice
Arbore răşinos, cu frunze lungi, în formă de ace, pe care le pierde toamna, cu lemn tare şi durabil, foarte preţuit.
zănoagă
Depresiune circulară cu versanţi prăpăstioşi în zona înaltă a munţilor, căldare, circ.