Terminologie

abrupt

Perete stâncos, accidentat, foarte înclinat sau vertical. Termenul se folosește și pentru pantele puternic înclinate, dar accesibile (ex.: coborâș abrupt).

amonte

Spre izvor (în opoziție cu aval), în sens contrar curgerii apei.

aval

Spre vărsare (în opoziție cu amonte), în sensul de curgere al apei.

aven

Peșteră verticală, puț natural.

bazin hidrografic

Regiunea din care își adună apele un râu.

bâtcă / măgură

Porțiune mai înaltă, izolată, de pe o culme sau de pe o coastă a unui munte.

brână / poliță

Porțiune îngustă, de forma unei terase drepte sau ușor înclinate, formată de-a latul unui versant de munte.

căldare / circ / zănoagă

Depresiune circulară mărginită de versanți prăpăstioși, situată în zona înaltă a munților.

căsoaie / conac

Construcție simplă de lemn, cu o încăpere locuibilă și cu un grajd pentru iernatul vitelor în fânețele de munte.

cheie

Vale strâmtă între pereți înalți de stâncă.

cinegetic

Privitor la vânătoare, vânătoresc.

ciopor

Grup (turmă) de capre sălbatice.

circ glaciar

Depresiune circulară, având aspectul unui amfiteatru, formată prin eroziune sau prin acțiunea unui ghețar, situată în zona înaltă a munților.

coastă

Versant, clină, pantă a unui deal sau munte.

de-a coasta

Mersul în lungul unei coaste, fără a urca sau coborî.

cumpăna apelor

Linie de separație a două bazine hidrografice ce coincide cu o creastă sau o coamă.

curmătură / portiță

Element geografic în formă de șa situat pe o linie de creastă și care, marcând punctul de minimă altitudine dintre două vârfuri, servește ca loc de trecere de pe un versant pe altul.

defileu

Vale îngustă și adâncă formată de o apă curgătoare în regiunile de munte.

dolină

Groapă în formă de pâlnie, rezultată prin dizolvarea de către ape a rocilor solubile.

dornă

Loc pe cursul unei ape, unde curentul de apă capătă o mișcare de rotație, formând o adâncitură și antrenând tot ce întâlnește acolo.

dungă

Separația dintre două circuri, zănoage sau căldări glaciare.

escaladă

Cățărare într-o zonă stâncoasă.

fisură

Crăpătură îngustă, într-un perete de stâncă.

genune

Prăpastie adâncă, abis

gol alpin

Zonă situată deasupra limitei superioare a pădurii, acoperită cu pășuni, tufișuri mărunte sau lipsită de vegetație.

greabăn

Parte mai ridicată din culmea unui munte.

grind

Ridicătură a fundului unei ape curgătoare mari care ajunge, câteodată, până la suprafața apei.

guanofosfat

Acumulare a fecalelor de lilieci.

iezer / tău

Lac de munte.

izbuc

Locul de ieșire a apei unui pârâu sau râu subteran ce curge pe un canal natural.

muncel

Munte sau deal mic, care constituie o treaptă mai coborâtă a unui lanț sau a unui masiv muntos.

obcină

Culme sau coamă de munte care leagă două piscuri și de-a lungul căreia se poate merge cu carul.

orografie

Partea geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea și studierea formelor de teren.

pas

Loc de minimă altitudine, aflat de obicei la cumpăna apelor, care servește ca trecătoare peste munte.

plai

Parte de munte mai puțin înclinată, acoperită cu pășuni.

Drum de munte, potecă.

platou carstic

Platou cu formațiuni carstice (peșteri, doline, avene, ponoare, văi oarbe etc).

polie

Depresiune carstică închisă, cu fund plat pe curge o apă care de obicei se pierde în pământ, dar care la viituri umple depresiunea, formând un lac temporar.

ponor

Loc de pierdere al unui curs de apă prin crăpături impenetrabile pentru om, situat de obicei la piciorul unui perete de calcar, unde scurgerea apei nu se face sub presiune.

pripor

Coastă de munte, pantă abruptă, povârniș, râpă.

relict

Specie de plante sau animale rare, păstrând intacte formele pe care le-au avut în trecut.

relief carstic

Relief specific regiunilor cu roci solubile (calcar, gips, sare), caracterizat prin platouri cu văi oarbe, chei, abrupturi, doline, polii, ponoare, sorburi, izbucuri, avene, peșteri etc, generate de acțiunea de dizolvare și de circulație a apei pe canale subterane.

runc / curătură

Loc despădurit întrebuințat ca pășune.

Poiană în pădure la munte.

smârdar

Bujor de munte (Rhododendron kotschyi).

sorb

Loc situat sub oglinda apei unde un curs de apă se pierde în pământ, scurgerea apei făcându-se sub presiune.

stalactite

Forme de depunere în peșteri a rocilor solubile ce atârnă din tavan ca niște țurțuri.

stalagmite

Forme de depunere în peșteri a rocilor solubile ce se ridica de pe podeaua peșterii.

șa

Porțiune mai joasă a unei culmi sau creste.

șleau

Drum natural, bătătorit de căruțe.

talveg

Linie de cea mai mare adâncime de pe cursul unei ape, firul văii.

tarniță

Culme sau coamă de munte în formă de șa.

terasă

Suprafață de teren în formă de trepte așezate la diferite înălțimi deasupra albiei unei ape curgătoare.

tinov

Mlaștină de turbă.

tisă

Arbore sau arbust rășinos, care poate atinge vârsta de 1000 ani, cu frunze în formă de ace moi, cu lemn tare și foarte prețios (Taxus baccata). Toate organele plantei sunt otrăvitoare.

vale oarbă

Vale închisă de un perete, la baza căruia se pierde apa.

văiugă

văioagă

Vale îngustă și puțin adâncă.

zadă / larice

Arbore rășinos, cu frunze lungi în formă de ace, cu lemn tare şi durabil, foarte preţuit (Larix decidua). Preferă locurile foarte vântuite, fiind un bun indicator al locurilor cu curenți puternici de aer. Caracteristic este faptul că e singura specie de rășinoase care pierde acele toamna.